1 mai muncitoresc

Plecare la munte. Din 29 april pana la 2 mai.Eu si Sato , restul n-au reusit sa vina.Ne-am gandit ca daca tot poporul merge la mare de 1 Mai, o sa fie pustiu la munte.Mai precis, la Dochia, unde nu poti ajunge cu masina, teleferic sau alte mijloace comode de transport.Well.... ne-am inselat.

ziua 1
Dupa ce-am urcat vreo 3 ore aproape continuu, cu rucsacii plini in spinare, am paralizat de frig pe ultimii 200m pana la cabana....am ajuns in sfarsit la Dochia si am intrebat de cazare. " Nu avem nimic liber, toate locurile sunt ocupate .Puteti incerca la statia meteo (adica inca vreo jumate de ora de mers printr-un ger de crapau pietrele).Sau daca nu, puteti dormi pe banci, in sala de mese."...Am ales sa asteptam in sala de mese....si bine am facut, ca pana la urma s-au mai gasit 2 locuri.

Venisera oamenii la munte cu mic si mare, era o galagie....incercam sa dormim.Apoi.....soc!!! Dintr-o camera alaturata un copil striga.Ba nu, racnea cat il tineau puterile "Ovidiuuuuuuu, lasa-ma sa ies...Ovidiuuuuuuuuu!!!!!!!!" toata treaba insotita evident de batai cu bocancul in usa.....Asta pe la 1 AM.Dupa ce s-a linistit, s-au intors cei din camera alaturata.Beti crita, s-au hotarat sa bata putin mingea.In peretele camerei noastre.De aceea am fost fericit cand a sunat ceasul la 5.S-au trezit toti de la usile trantite in graba de cei ce voiau sa pozeze rasaritul.

Ziua 2.
Colegii de suferinta (pardon, de camera) ne-au invitat sa mergem cu ei pe traseul spre un schit.Am mers o bucata, apoi ne-am intors.Am venit sa facem poze nu sa batem recordurile de traseu montan-viteza.Am ales un alt traseu, mai scurt, varful Toaca.Scurt da` greu.Ne-am intors la cabana sa ne incalzim.Dupa vreo 2 ore apar si ceilalti.Rupti.Se duc la masa si la "o chitara".Unul dintre ei, nu dormise de vreo 2 nopti.Le petrecuse in sala de mese, cantand la chitara.Pasionat,isi adusese cu el si un teanc de caiete cu notite, versurile cantecelor.Din nou....a cantat aproape toata noaptea.

Ziua 3.
Rasaritul deasupra lacului de acumulare.Apoi, ne-am luat ramas-bun de la colegii de camera.Am decis sa mergem si noi pe traseul pe care l-au facut ei cu o zi inainte.Am avut parte de capra neagra, o veverita care ne-a alungat de pe teritoriul ei (foarte, foarte nostima) si de peisaje.A.. si de mers la greu.

Una peste alta, a fost o experienta placuta.Am testat obiective, am pozat, am schimbat impresii.Am realizat ce mi-ar mai trebui.Pompita pentru suflat praful de pe senzor,obiectiv super wide,trepied serios,parazapezi, sac de dormit, sosete cu insertie de titaniu.Crema de protectie.Data viitoare....