In urma unei cereri de oferta i-am furnizat unei viitoare mirese pretul pentru serviciile noastre (ale mele si ale lui Dan - cameramanul).Ba inca i-am facut si o reducere, ca nunta era in noiembrie.Vreo 550 eur era oferta (da, stiu, la bucuresti e cel putin dublu...).
Primesc telefon de la viitorul sot al domnisoarei, foarte interesat sa ne intalnim.
Ne intalnim.Conversatia decurge cam asa: Eu ii prezint si ii explic toate chestiile(ca se lucreaza in 2, ca se face treaba buna, ca suntem cunoscuti si seriosi, ca avem backup, contract, garantii,etc, etc).In continuare discutia ia o turnura hilara pentru unii:
-(el) - si cat costa ?
-(eu) - pai pretul din e-mail-ul pe care vi l-am dat.
- si.... tre` sa dau si meniu...?
- pai macar o gustare, nu neaparat meniu intreg, da` in 20 ore de munca...
- Iti dau 15 mil, daca vrei....ca sa stii, am gasit si cu 10....
(aici a fost partea unde am ramas perplex)
- Imi pare rau, dar pretul este cel din e-mail si nu se negociaza.
- Da` totusi, sa-ti las un numar de telefon sa te mai gandesti, poate.....
- Nu-mi lasati numar de telefon pentru ca va zic inca de acum ca la 15 mil nu se poate face.Daca ati gasit la 10 mil, atunci acceptati acea oferta.
Asta a fost cam ca la piata. Vezi la piata ridichi. O baba are niste ridichi cat ouale, bune , zemoase si vrea 1 leu legatura.Alta baba are niste ridichi ofilite, cat maslina, seci si vrea 50 bani legatura. E ca si cum te-ai duce la aia cu ridichile frumoase si i-ai zice " vreau ridichile tale, la pretul babei de alaturi".In felul asta iti bati joc de om.Poate aia cu legume frumoase a muncit, le-a ingrijit, le-a udat, le-a sapat; iar cea cu zbarciturile le-a pus in pamant si atat.
Eu, sincer, m-am simtit ca ultimu` om. Nu doar pentru comparatia cu serviciile unora de 10 mil, ci pentru ca am simtit o usoara tenta de superioritate de genul " eu dau banu`".
