Zilele astea am avut ocazia sa fac o vizita la Mircesti, locul unde zace unul din romanii nemuritori, Vasile Alecsandri.
Traim zeci de ani in lumea asta...incercand sa ne imbogatim, ne irosim tineretea (cand ne-am putea bucura sufletul) muncind pe rupte pentru bani; cand avem suficient in cont suntem deja prea in varsta si prea obositi pentru a mai avea chef....Ajungi la sfarsitul zilelor cu un apartament, masina, mobila si copii si rude care abia asteapta sa mori ca sa ti le poata lua....Ajungi la sfarsitul vietii intrebandu-te "ce am realizat eu pe lumea asta?","isi va mai aminti cineva de mine?".Sigur, isi vor aminti de tine rudele, de ficare data cand se vor certa din cauza mostenirii...
Trecand insa peste asta, ma intreb.....si eu ,ce-o sa las in urma???
4 comments:
Frumoasa atmosfera surprinsa in poze. N-am fost la Mircesti niciodata si chiar m-ai facut curios. Minusul seriei consta in nr mic al pozelor. Voiam sa vad mai multe.
Felicitari!
PS. poza cu lampa de gaz parca e putin inclinata
Ce varianta pesimista asupra mortii :D ...dar nu lasi pe langa "mostenire" si amintiri frumoase in memoria celor care au fost langa tine?Vor fi oameni care se vor gandi la momentele alea cand iti vor auzi numele,unii se vor gandi la pozele astea minunate pe care le-au vazut intr-o zi(si aici ma refer la mine :P si nu rudele conteaza ci cei cu care ti-ai petrecut viata, bucuriile si tristetile :)
Ce las in urma...Eu nu ma gandesc la lucrurile materiale. Toata lumea isi ridica casa, toti fac copii, cativa planteaza un pom si putini fac lucruri de caritate, ajuta un sarac, dau un sfat bun...
Conteaza ce am facut bun in viata ca sa isi aminteasca lumea de mine.
Post a Comment